Tu cât de greu scriai compuneri la şcoală?

Fotografie de Untamed

Cât de uşor scrii acum?

Eu trebuie să mărturisesc, scriam compuneri foarte greu. Ba uneori ceream şi ceva ajutor. Încerc să înţeleg însă cum putea să fie atât de dificil.

Dacă mi se cerea să scriu despre un măr, mai mult de o propoziţie  de 5 cuvinte nu reuşeam să scot. Acum cred că aş putea să scriu 2 pagini. Despre un simplu măr. De ce?

Probabil pentru că niciodată nu mi s-a spus de ce trebuie să scriu o compunere. La ce ajută, cui ar fi utilă, care este scopul ei. Probabil că lucrurile ar fi fost mult mai simple dacă aveam o motivaţie. Nu doar media de la sfârşitul trimestrului. Este mult mai simplu dacă ştii care este scopul, cine va citi textul şi ce trebuie să găsească acel cineva în ceea ce ai scris, care sunt informaţiile utile şi care sunt informaţiile esenţiale. Ce nu trebuie să lipsească.

Probabil pentru că mi se spusese că o compunere trebuie să aibă început, cuprins şi încheiere. Iar începutul era ucigător. Omora orice tentativă de a scrie, oricât de firavă era. Începutul este cel mai mare asasin de idei. Nu ştiam că pot începe şi cu sfârşitul. Sau că pur şi simplu nu trebuie să începi prin a scrie despre măr. Poţi să începi să scrii de exemplu despre oameni şi cât de mult iubesc aceştia merele. Pur şi simplu trebuie să începi să îţi aşterni ideile pe hârtie  – sau mai nou, într-un documentul text€- şi abia apoi să le ordonezi, să le aranjezi şi să ajungi la un final fericit. Cel mai bun început vine uneori la sfârşit.

Probabil că nu mi se spunea că pot scrie natural, aşa cum vorbesc. Mereu încercam să găsesc fraze încâlcite pe care nu le-aş fi rostit niciodată într-o discuţie normală. Este mult mai simplu să scrii atunci când nu încerci să fii sofisticat. Nu toţi trebuie să fim Eminescu, Creangă sau Sadoveanu. Este suficient să spunem ce avem de spus, într-un mod natural şi firesc. Dacă reuşim să scriem şi într-un mod elegant, într-un anumit stil, cu atât mai bine.

Oare sunt singurul care a urât ora de compunere? Nu cred. Din fericire această angoasă mi-a dispărut, în mare parte pentru că am aflat lucrurile de mai sus. Am întâlnit însă oameni care cred că au rămas la stadiul compunerii din clasă a 2-a. Mai rău, unii au adoptat stilul „messenger” cu prescurtări şi cuvinte inventate.

Nu este neapărat o tragedie dacă reuşeşti să te faci înţeles, însă dacă cel care citeşte are nevoie să treacă de 2-3 ori peste ce ai scris pentru ca să pună mâna pe telefon şi să te sune, atunci este o problemă. Nu este însă niciodată prea târziu pentru a-ţi îmbunătăţi modul în care scrii. Iar dacă ai nevoie de mesaje profesioniste, poţi oricând apela la un copywriter profesionist.

Tu cât de greu scriai compuneri?