Da, beculeţele acelea mici din radiouri şi casetofoane care între timp au crescut, s-au făcut mari şi au cucerit toate industriile.

Ce am învăţat?

Tehnologia s-a dezvoltat puternic în ultimii ani. LED-urile sunt folosite acum pe străzi, chiar şi pentru iluminatul public, sprijină la greu industria auto (faruri cu led-uri? Cine se gandea acum câteva zeci de ani?) sau iluminează clădiri de birouri.

Sunt foarte rentabile. Pe termen scurt implică o investiţie mai mare decât cea pentru becurile incandescente, dar pe termen lung sunt cu siguranţă rentabile:

• pentru buzunar; Consumul scade şi cu 90% faţă de consumul unui bec incandescent şi costurile de mentenanţă sunt drastic reduse. Schimbi mai rar, mult mai rar, un bec. Altfel spus, bancurile cu cei 5 poliţişti care schimbă un bec trebuie revizuite radical.
• pentru mediu; Un LED funcţionează zeci de ani şi este 98% reciclabil –  nu glumim, şi nouă ni s-a părut mult dar aşa este –  prin urmare, mai puţine becuri aruncate, mai puţină poluare ca să nu mai vorbim de emisiile de CO2 reduse drastic printr-un consum mai mic de energie.

Lista de avantaje este ceva mai lungă şi evident, am învăţat şi multe “tehnicalităţi” dar nu este cazul sa vă plictisim aici cu ele.

Ce ne-a plăcut însă cel mai mult:  cât de fain poţi integra LED-urile într-un anumit design interior.

Totul e la alegere: forma spoturilor, tipurile de lumină (caldă, rece, culori variate), intensitatea becurilor. Becul cu LED nu mai este un simplu LED (mic şi roşu sau verde), este un element de design. Arhitecţii probabil vor iubi această tehnologie. Câteva idei găsiţi pe greenlight-concept.ro.

Mai multe despre tehnologia LED puteţi găsi aici.

Asa că, înainte de a schimba becul, înainte de a proiecta iluminatul în noua locuinţă sau cu ocazia următoarei renovări, luaţi în calcul şi tehnologia LED. Cu siguranţă veţi fi invidiaţi.

Iar pentru birou, luaţi în calcul schimbarea întregii instalaţii de lumină. În câteva luni veţi amortiza investiţia iar apoi factura va fi cu mult mai puţine cifre. Pentru o soluţie completă, vă recomandăm cu drag greenlight-concept.ro.

Este suficient? Mai ai nevoie de un copywriter?

Poate că nu. Însă noi spunem că da. De ce? Iată câteva motive:

Timpul tău este limitat

Dacă scrisul nu este profesia ta, crearea de texte pentru un flyer, o scrisoare sau pentru site nu va prinde foarte uşor primele locuri în lista ta de priorităţi. Conduci o firmă, un departament sau o echipă de zeci de oameni. Ai 1000 de lucruri de rezolvat şi mereu ceva va fi mai important decât să termini textele alea pentru site pe care ţi le cere webdesignerul de câteva săptămâni încoace sau cele pentru campania ce vrei să înceapă peste câteva săptămâni.

Poate că 1 lună, 3 luni sau 6 luni nu ţi se par foarte mult pentru a termina un text în comparaţie cu celelalte zeci de lucruri folositoare pe care reuşeşti să le faci în acest timp. Dar cât pierzi – vânzări, imagine – pentru că nu ai dat drumul paginii web, nu ai trimis un mailing la timp sau emailul trimis de cei din departamentul de vânzări arată ca naiba?

Ceea ce pentru tine durează săptămâni, luni sau ani întregi, pentru un copywriter este treabă de câteva zile.

Tu vei vedea mereu lucrurile din interior

Cât de obiectiv poţi fi cu produsul tău? Cât de mult poţi să îi vezi punctele slabe? Poţi să îi vezi toate punctele forte aşa cum le vede un potenţial client?

Cu siguranţă, tu îţi cunoşti cel mai bine produsul însă de multe ori, atunci când trebuie să îl “vinzi” prin cuvinte, este util să ceri şi o a doua opinie. Un copywriter cu experienţă poate să pună într-o lumină nouă calităţi pe care tu le consideri minore sau  care crezi că nu merită menţionate (de multe ori chiar acestea conving).  Poate găsi argumente noi pentru ca produsul tău să fie ales în faţa celui promovat de concurenţă. Poate uneori să transforme punctele slabe în oportunităţi. Poate veni cu idei noi de promovare. Iar tu ai mereu posibilitatea să testezi aceste idei, să vezi dacă se dovedesc a fi cu adevărat mai bune.

Cineva trebuie să fie “the bad guy”

Good guy, bad guy. O ştiţi din filme. Cine este “the good guy” când vine vorbe de texte? Teoretic, cel care le scrie.

Când tu eşti cel implicat în procesul de creaţie, cine va mai critica ceea ce ai făcut tu? Sau mai bine spus, cine va mai critica obiectiv ceea ce ai spus tu?

Încearcă şi cealaltă variantă: apelează la serviciile unui copywriter şi fii tu cel care analizează, critică, schimbă, îşi dă cu părerea. Vei vedea cu siguranţă mult mai uşor liniile fine care ţin într-adevăr de tine dar pe care, în calitate de “copywriter” le poţi omite, absorbit fiind de focul creaţiei. De multe ori, “the bad guy” aduce sarea şi piperul unui text. Sau cel puţin, discuţiile aprinse dintre tine şi copywriter nu pot avea decât un rezultat mult mai bun decât atunci când scrii singur textele.

Limbaj

“Trebuie să vorbeşti pe limba consumatorului”. Probabil ai auzit-o de atâtea ori. Dacă produsul tău este destinat mai multor tipuri de consumatori (bărbaţi/femei/copii, B2B sau B2C, tineri/bătrâni, etc), este greu să ieşi din stilul tău şi să comunici în atât de multe feluri, adaptând limbajul pentru fiecare segment în parte. Soluţia: să apelezi la serviciile unui copywriter sau şi mai bine, al unei agenţii de copywriting unde poţi găsi mult mai uşor un stil care să se potrivească cu ceea ce ai tu nevoie.

Test

O variantă, două…trei. Câte variante de text ai răbdare să scrii pe acelaşi subiect? Cu siguranţă, nici un copywriter nu îţi garantează că îţi livrează de prima dată cel mai potrivit text. Însă el are timpul şi răbdarea să vină cu 2, 3 sau mai multe variante ce pot fi testate. Din aceste variante, vei găsi cu siguranţă, ceva care să meargă “cel mai bine”. Însă “cel mai bine” nu înseamnă “cel mai bun”. Întotdeauna este loc de mai mult, şi mai bine şi chiar mai multe texte de scris.

Dacă în plus, o coală albă de hârtie te sperie, iar tastatura nu este prietena ta cea mai bună atunci când deschizi un document nou, cu siguranţă ai nevoie de un copywriter.

De Crăciun, Paşte sau Anul Nou primim o mulţime de “Cuvinte Magice”: “Fie ca…” “Lumina” şi “Steaua” să îţi aducă “un an mai bogat”.  Vin valuri, valuri pe SMS, email şi mai nou pe Twitter sau Facebook încât au devenit automatisme, nu le mai citeşte nimeni şi sunt trimise de multe ori doar pentru a bifa pe o listă nevăzută încă un “task” devenit anost şi fără vlagă. Ba mai mult, “Magia” este uneori înlocuită cu texte stufoase, cu sau fără rimă, parodice sau cu un umor răsuflat. O încercare, uneori disperată, de originalitate.

Aceste cuvinte “magice” şi-au pierdut din putere şi începem să iubim, din nou, cuvintele oneste, calde şi, de ce nu, la obiect. Parcă sună mai frumos şi apreciem mai mult un simplu “Crăciun Fericit!” sau “La Mulţi Ani”.

Cuvintele simple sunt de multe ori cuvintele magice pe care nu trebuie să le trecem cu vederea.

Sărbători Fericite!

Aceeaşi informaţie citită într-o carte de specialitate plină de termini ştiinţifici ar fi greu de digerat.

Motivul?

Contextul, forma de prezentare, ancorele întinse către alte informaţii bine întipărite în mintea noastră, contează enorm. Iar cea mai familiară formă este o poveste.

Ne atrag showurile care spun povestea unei vieţi mai mult decât cele seci cu explicaţii laborioase. Reţinem un spot care are o poveste mai uşor decat un spot care ne vorbeşte doar despre produs. Citim cu uşurinţă un text care construieşte o poveste.

De ce?

Cel mai frumos răspuns poate fi citit  aici. Merită să îţi pierzi câteva minute. De fapt nu le pierzi. Vei descoperi povestea poveştilor adânc întipărită în genele noastre. Probabil vei primi nişte răspunsuri.

Există afaceri cu potenţial enorm, dar care nu se mişcă din stadiul de afacere de familie sau mică întreprindere cu 2-3 angajaţi pentru că pur şi simplu nu îşi fac publicitate. Se bazează de cele mai multe ori pe cunoştinţele personale sau pe o vitrină care dă într-o stradă mai mult sau mai puţin umblată. De ce? De multe ori pentru că proprietarii unor astfel de afaceri nu ştiu că publicitatea se poate face şi pe bani puţini. Pe bani foarte puţini uneori.

Este adevărat, fiecare ar vrea să îşi vadă numele pe TV sau în presă. Se ştie totuşi că aceste canale de promovare în masă sunt scumpe. Nu sunt “de nasul” celor care nu deţin zeci de mii sau sute de mii de euro, zice lumea.

Înseamnă că trebuie să te predai?

Nu, dragă mic investitor. Se poate şi cu bani puţini. Se poate chiar şi gratis. Gratis. Adică fără să scoţi bani din buzunar. Trebuie să investeşti totuşi ceva timp. Se poate şi cu câţiva zeci de lei iar dacă funcţionează, nivelul următor nu este la sute de mii de euro ci la câteva sute de lei.

• Un site simplu poate face la fel de mult ca un site complicat.

• O bază de date de emailuri ale clienţilor este aur curat.

• Un email de mulţumire face mai mult decât un discount.

• Un SMS de “La mulţi ani” către un client vechi poate face mai mult decât un agent de vânzări plătit scump.

• Un cont pe Facebook sau Twitter îţi poate face cunoscută afacerea mai mult decât o reclamă în ziar.

• O carte de vizită poate fi mai utilă decât o mapă de prezentare.

• O campanie Adwords poate aduce mai mulţi clienţi decât o reclamă radio prost făcută.

• Un mic cadou pentru copiii clienţilor tăi valorează mai mult decât un spot TV.

Dacă eşti mic, trebuie doar să gândeşti altfel. Ai însă avantajul că te poţi mişca repede şi te poţi mişca aşa cum vrei tu. Poţi să simţi mai repede piaţa şi să acţionezi în consecinţă.

Dacă nu ştii cum, cere sfaturi, cere păreri, uită-te la ce fac alţii. Cum spune un mare om de marketing: ”Until you know better, copy”.

Nu este nevoie să îţi faci reclamă de zeci sau sute de mii de euro. Este important ca leul pe care îl poţi investi să îl investeşti acolo unde crezi că poţi obţine cel mai mult.

Cu cât încerci mai multe, cu atât ai mai multe şanse să reuşeşti.

Ţie teamă că o să greşeşti? Ce crezi,  cei care au campanii de milioane de euro nu greşesc?  Ba da, cu siguranţă. O fac chiar “în stil mare”.

Un singur lucru este important: publicitatea nu este doar pentru cei bogaţi. Reclamă iţi poţi face şi tu, oricât de puţini bani ai avea. Important este să faci ceva.

Fotografie de Untamed

Cât de uşor scrii acum?

Eu trebuie să mărturisesc, scriam compuneri foarte greu. Ba uneori ceream şi ceva ajutor. Încerc să înţeleg însă cum putea să fie atât de dificil.

Dacă mi se cerea să scriu despre un măr, mai mult de o propoziţie  de 5 cuvinte nu reuşeam să scot. Acum cred că aş putea să scriu 2 pagini. Despre un simplu măr. De ce?

Probabil pentru că niciodată nu mi s-a spus de ce trebuie să scriu o compunere. La ce ajută, cui ar fi utilă, care este scopul ei. Probabil că lucrurile ar fi fost mult mai simple dacă aveam o motivaţie. Nu doar media de la sfârşitul trimestrului. Este mult mai simplu dacă ştii care este scopul, cine va citi textul şi ce trebuie să găsească acel cineva în ceea ce ai scris, care sunt informaţiile utile şi care sunt informaţiile esenţiale. Ce nu trebuie să lipsească.

Probabil pentru că mi se spusese că o compunere trebuie să aibă început, cuprins şi încheiere. Iar începutul era ucigător. Omora orice tentativă de a scrie, oricât de firavă era. Începutul este cel mai mare asasin de idei. Nu ştiam că pot începe şi cu sfârşitul. Sau că pur şi simplu nu trebuie să începi prin a scrie despre măr. Poţi să începi să scrii de exemplu despre oameni şi cât de mult iubesc aceştia merele. Pur şi simplu trebuie să începi să îţi aşterni ideile pe hârtie  – sau mai nou, într-un documentul text€- şi abia apoi să le ordonezi, să le aranjezi şi să ajungi la un final fericit. Cel mai bun început vine uneori la sfârşit.

Probabil că nu mi se spunea că pot scrie natural, aşa cum vorbesc. Mereu încercam să găsesc fraze încâlcite pe care nu le-aş fi rostit niciodată într-o discuţie normală. Este mult mai simplu să scrii atunci când nu încerci să fii sofisticat. Nu toţi trebuie să fim Eminescu, Creangă sau Sadoveanu. Este suficient să spunem ce avem de spus, într-un mod natural şi firesc. Dacă reuşim să scriem şi într-un mod elegant, într-un anumit stil, cu atât mai bine.

Oare sunt singurul care a urât ora de compunere? Nu cred. Din fericire această angoasă mi-a dispărut, în mare parte pentru că am aflat lucrurile de mai sus. Am întâlnit însă oameni care cred că au rămas la stadiul compunerii din clasă a 2-a. Mai rău, unii au adoptat stilul „messenger” cu prescurtări şi cuvinte inventate.

Nu este neapărat o tragedie dacă reuşeşti să te faci înţeles, însă dacă cel care citeşte are nevoie să treacă de 2-3 ori peste ce ai scris pentru ca să pună mâna pe telefon şi să te sune, atunci este o problemă. Nu este însă niciodată prea târziu pentru a-ţi îmbunătăţi modul în care scrii. Iar dacă ai nevoie de mesaje profesioniste, poţi oricând apela la un copywriter profesionist.

Tu cât de greu scriai compuneri?