Churnalism – un mod călduţ, confortabil de a crea ştiri din faţa calculatorului. Urmăreşti cele mai importante agenţii de presă, dai drumul la CNN, NBC sau BBC, asculţi câteva talk show-uri. Traduci dacă este cazul. Construieşti un titlu care incită, dar care uneori nu reflectă conţinutul. Construieşti un flux de ştiri şi gata ediţia electronică de după-amiază.

Suntem inundaţi de fluxuri de ştiri însă sunt doar câţiva – procentual vorbind – care creează într-adevăr ştiri. Câţiva care sunt generatori de conţinut real. Care merg în zona de conflict sau în inima cartierului rău famat pentru a transmite, live, pe sticlă sau pentru a pune pe hârtie întâmplările de la faţa locului.

Consumatorii ocazionali de ştiri se mulţumesc cu puţin. O ştire este “nouă” şi  după câteva săptămâni. “Profesioniştii” însă te taxează imediat. Caută sursa originală şi schimbă canalul. Sau ziarul. Sau feed-ul RSS. Asta dacă nu reuşeşti să aduci un plus de valoare. Pentru că poţi crea content interesant şi de calitate şi fără să ai oameni în prima linie a frontului. Dar trebuie măcar să pui peste ştirea preluată ceva în plus. O opinie, un comentariu, o statistică, o analiză. Chiar şi un re-design, un alt mod de prezentare. Poţi crea valoare şi stând doar în spatele calculatorului, deşi e preferabil să ieşi pe teren. Însă nu reuşeşti dacă te limitezi doar la copy and paste.

Când construieşti un canal de comunicare pentru clienţii tăi, “churnalismul” este cel mai mare pericol. Pagina de web, blogul, pagina de Facebook trebuie să ofere plus-valoare.

Este imposibil să fii 100% original pentru că este imposibil să redescoperi de fiecare dată o “altă roată” într-o anumită industrie. Poţi însă face de fiecare dată o roată, dacă nu “mai bună”, cel puţin cu personalitate.

Ideile se preiau şi se transformă. Creierul nostru este un fel de cutie neagră. Ca la avioane, înregistrează totul. Este imposibil să “emitem” ceva dacă nu am “introdus” materie primă. Însă cutia neagră trebuie să îşi pună amprenta. O idee să aibă şi o părere proprie. O observaţie. O bucăţică din experienţa personală. Un unghi diferit de abordare.

“Content” înseamnă originalitate sau cel puţin plus-valoare. Trebuie să oferi celui care te citeşte ceva în plus. Altfel, va face uz de telecomandă sau de mouse şi te va şterge de pe lista de “preferinţe”. Vei rămâne cu un auditoriu care nu detectează “churnalismul” pentru că pur şi simplu nu este atât de interesat de subiect, deci cu atât mai puţin de tine.

Căutam zilele trecute un anumit produs pe net şi am ajuns pe site-ul unei companii cu multă “viziune“, “misiune” şi ceva “obiective“. Cam atât.

Ah da, mai era o pagină ”despre noi” şi foarte, foaaarte puţin despre produse şi servicii, încât nu am înţeles foarte bine dacă firma  respectivă vindea sau nu ceea ce căutam eu.

De obicei nu intru pe paginile acestea cu viziune, valori, etc. (oare câţi intră şi le şi citesc ?) dar pe acest site, negăsind informaţii concludente, m-am întors şi am încercat să aflu care este misiunea companiei. În speranţa că acolo găsesc esenţa comunicării. Nimic.  Cuvinte pompoase. Idei încâlcite. Fraze încleiate. La fel de încleiată era şi “viziunea”.

Nimic despre ceea ce vinde firma. Nimic despre ceea ce m-ar face pe mine să pun mâna pe telefon sau degetele pe tastatura pentru a cere o ofertă.

Oare de ce ţin oamenii neapărat să aibă rubricile astea pe site? Nu prea am putut să înţeleg niciodată. Cred că nici 1% din vizitatori nu le citesc.

De ce să nu scrii mai bine ce face produsul pe care îl vinzi. De exemplu la ce este bun, cum poate fi folosit, ce alte servicii oferi şi multe alte lucruri utile pentru cel care poate că ar vrea să cumpere, dar nu prea ştie dacă a nimerit unde trebuie.

Dacă ai o misiune şi o viziune eşti oare mai interesant, mai atractiv, convingi mai uşor clienţii să cumpere?

Îmi şi imaginez un domn care intră într-un magazin de televizoare şi vrea să ştie dacă să îşi ia Plasmă sau LCD:
-      Bună ziua. Aş vrea să îmi iau şi eu un televizor!
-      Bună ziua€! Stimate client, misiunea noastră este să vă oferim cele mai bune produse.
-      …şi care ar fi cel mai bun televizor pe care îl găsesc la dumneavoastră?
-      Stimate domn, viziunea noastră este să vindem produse care să vă ajute cel mai bine în ceea ce vreţi să obţineţi!
-      Domnişoară, eu vreau un televizor!
-      Desigur, vă putem oferi o gamă largă de produse concepute pentru a atinge obiectivele companiei noastre€!

Oare o astfel de abordare l-ar ţine pe acest potenţial client mai mult de două minute în magazin? Cu siguranţă nu.

Cu siguranţă, un om de vânzări bun şi de succes nu aduce niciodată în discuţie valorile companiei ci ale produsului. Nu vorbeşte despre viziunea managementului ci despre beneficiile produsului. Ştie foarte bine că obiectivul este acela de a vinde cât mai mult (lucru de altfel cunoscut şi de cumpărător, fără a fi însă deranjat de acest lucru, de altfel firesc).

Ce este diferit între magazin şi pagina de web?

Pagina web trebuie concepută pentru a vinde. Ba nu. Mai mult. Trebuie sa fie cel mai bun vânzător. Atunci, de ce să nu folosim un limbaj normal, uman, inteligibil?  Un limbaj care să explice ceea ce poţi oferi tu mai  bun şi mai bine.  Prezintă-ţi produsul astfel încât clientul să ştie pe ce dă bani, de ce şi mai ales de ce să nu îi dea concurenţei. Şi fă-o în aşa fel încât să găsească informaţiile de care are nevoie repede, cât mai simplu.

Dacă este obligatoriu să fie şi pagini cu  “misiune  şi viziune”  în site ( poate aşa cere corporate-ul), ar trebui măcar să fie în minoritate iar paginile cu avantaje, descrierea produsului, explicaţii, utilizări să fie din abundenţă. Pentru că nu  cumpărăm viziune. Cumpărăm beneficii.

Atunci, de ce să ne apucăm să scriem alb pe negru, roşu pe verde, albastru pe galben şi alte combinaţii ciudate? Este foarte adevărat, ”verba volant, scripta manent”. Dar Caio Titus a spus-o în senatul Romei acum vreo 2000 de ani când paginile web nu prea existau, iar  blogurile erau sub formă de scrieri filozofice. „Scripta manent” este cât se poate de adevărat, dar dacă nu este lizibil, degeaba, este un fel de „scripa volant”.

Apetenţa pentru a arăta cool, fain, mişto şi pentru a atrage ochiul cititorului este uneori covârşitoare. Atât de covârşitoare încât ochiul odată atras nu prea mai distinge nimic sau trebuie să se chinuie pentru a înţelege ceva. Asta dacă are răbdare, dacă are timp sau ceea ce scrii tu acolo este o chestiune de viaţă şi de moarte pentru bietul cititor.

Textele de promovare sunt, de cele mai multe ori, departe de a fi o chestiune de „viata şi de moarte”. Scrii pentru a fi citit uşor, fără un efort extraordinar. Nu doar cuvintele sunt importante ci şi fontul, mărimea lui şi mai ales contrastul.

Dacă ai de gând să scrii ceva pentru a fi citit, atunci foloseşte un contrast care să uşureze munca ochilor. De preferat negru pe alb. Dacă vrei însă să fii fancy, cool şi să impresionezi prin culoare, nu te mai obosi să scrii sute de cuvinte, bagă o poză, un filmuleţ, poate chiar un desen animat. Poate ai ceva mai multe şanse să atragi privitorul căci textele le scrii cam degeaba.

Regula este valabilă online sau offline deopotrivă. Merge să faci un meniu colorat, atractiv, unde textul să fie mare, mare cât să se distingă şi dacă este alb pe roşu, dar când te apuci să scrii textul pentru landing page, fă-l negru pe alb. Merge să faci o broşură sau un flyer colorat  cu texte de o şchiopă scrise albastru pe verde dar când te apuci de scrisoare, renunţă la artificii şi scrie negru pe alb.

Pentru că ce e “€šnegru pe alb” e literă de lege.

Invers video, adica alb pe negru, se foloseşte când poţi scrie mare şi ai ceva de anunţat. Restul este doar atac vizual. Sau șoc policromatic.